Experiment 7 : Fara sloganuri – Profunzimea ieftina

Am inceput sa observ de o vreme incoace ca orice faci trebuie sa fie strigat obligatoriu printr-un slogan, si obligatoriu profund. Invatasem mai demult la un curs de management organizational ca orice proiect, organizatie sau produs trebuie sa aiba o viziune si o misiune, si trebuie sa ai un mesaj, care in general este acest slogan.

Sigur ca in zilele noastre din apogeul internetului si libertatii de exprimare, in care noua biserica – mass-media –  este cea care manipuleaza prin limbaj masele, acest fenomen a spart toate normele de difuzare, transmitere si necesitate. Fiecare cutie de lapte, saltea gonflabila, telefon, crema de fata, ciorapi, marca de absorbante sau hartie igienica este intr-un fel sau altu inovator, unic, nemai-intalnit, cel/a mai bun/a, te face special, te diferentiaza de ceilalti, te face cel mai bun, te transforma sau iti schimba viata. Hai mah, serios ! Fiecare eveniment este cel mai tare, este singurul care merita vazut, doar acum se intampla si trebuie sa fii prezent, sa iti dai check-in-ul, obligatoriu sa marchezi si un selfie. Din ciclul , fiecare show este incendiar, fiecare piesa este un hit ! Oare ?!

Ajung la concluzia ca desconsideratia fata de public este maxima, direct proportionala cu consideratia fata de propria persoana. Principii de genul : pregatire, munca, intelegere, etape, complexitate, dobandire, merit, par sa fie un fel de praf in ochi, bune pentru fraieri.

Cata vreme fiecare lucru care se intampla, care se propune spre vanzare, fiecare eveniment sau personaj este fara doar si poate o combinatie sau o insiruire de calitati de genul: cel mai bun, unic, extraordinar, cel mai frumos, singurul, ne-mai-auzitul, ne-mai-intalnitul si fara sa lipseasca cuvantul cheie : aducator de fericire, care te face sa te simti special, te implineste, te face diva sau imparat, atunci cum mai poti face totusi o diferentiere corecta intre ele?

Daca toti trebuie sa iesim in fata, sa fim primii, cei mai buni, cei mai speciali, sa fim exemple pentru ceilalti, atunci trebuie sa marim podiumul. Varful este inalt, ascutit si subtire si are conditii vitrege tocmai pentru ca este greu de atins si nu e pentru toata lumea; nu ne putem buluci toti in varf ca se darama muntele si ne rastogolim ca bolovanii, in cadere libera, ajungand la nivelul bazei, adica exact acolo unde ne este locul de fapt, cel putin pentru moment. Bietul Sisif n-a reusit sa inteleaga asta niciodata. Asa vrem sa ajungem ?

Bucuria sta in lucrurile simple, fara sa aiba niciun slogan de intarire.

Ziua 6 – Cum cuantificam ?

Am zis ca in aceasta luna avem multi sarbatoriti in cercul nostru de familie si prieteni. Azi mai bifam unul: am un nepotel, primul, venit pe lume azi dimineata! Se mareste tabara Sagetatorilor cu inca un reprezentant. Au relatii bune cu Varsatorii, deci e de bine, desi era bine oricum 🙂

E bine cand lucrurile se termina cu bine. Pe ordinea de zi era implinirea, in ansamblul ei. Cum cuantifici lucrurile astfel incat atunci cand tragi linie sa iesi pe plus, chiar si un plus mai mic? In cel mai rau caz sa rezulte zero. Atentie, nu multimea vida, atata doar ca nu castigi dar nici nu pierzi.
E foarte curios cum, asa cum predica toate cartile cu “apucaturi” de zen, in general balanta e mereu in echilibru. Daca ne corectam miopia viziunii si a gandirii, lucrurile ni se apropie de retina si devin mai clare. Din ce imi aduc aminte, si astigmatismul se refera la unghiul de patrundere a luminii in ochi, care este incorect. Deci optica are importanta ei, poate face diferenta.
Chiar daca in ultima luna s-a doborat recordul zilelor fara razele soarelui, asta nu inseamna ca el nu exista, chiar si dincolo de nori.

Cred ca asta ar trebui sa avem in vedere pe finalul acestui an.