All posts by Incognito

Roata

Un fost coleg de scoala mi-a spus recent ca a observat ca, desi nu ne-am auzit de mult, lucrez in acelas loc. Ironic in cazul meu ūüôā

Ca un maniac, ajung sa ma intorc in acelas locuri. Poate daca nimeresti in acelas loc, de mai multe ori, o fi vreun sens. Povestea asta cu job-ul este o scuza de a prezenta un principiu si de a incepe postarea, dar totusi cred ca asa si e de fapt. De la o vreme nici prieteni nu prea iti mai faci; media cred ca e unul la 10 ani, in varianta fericita. Te rotesti in jurul acelorasi oameni, cu care trebuie sa te iei de mana si sa dansezi. Daca vrei. Altfel esti ca o placa stricata, pana ajungi sa canti refrenul de unul singur. Asta cu “one man show” mi se pare usor patetica. Nu suntem singuri si nu putem reusi singuri.

Acum in fundal, personajul unui film care merge cam in gol la tv aud “parintii m-au stricat pe mine, eu v-am stricat pe voi, voi sunteti parinti‚Ķo sa va stricati copiii‚Ķasta fac parintii, asta traim toti”. Marea drama a existentei societatii actuale este aceeasi de milenii‚Ķwow, ce mare descoperire‚Ķ Si wow, ce bine traiesc unii din asta !

Intuitiv, am acordat o limita acestei stricaiuni. Pana la 30 de ani poti da vina pe lume, parinti etc…dupa 30 de ani, esti singurul responsabil de vina care o simti sau ti se imputa. Teoria asta am intuit-o cu multi ani in urma. Eu sunt acum la momentul de dupa acei 30 de ani, si constat de o vreme incoace ca am avut drepate. Resimt o satisfactie la nivel intelectualo-emotional, in sensul in care am inteles ce am intuit si ma mandresc eu cu mine si fata de mine ca am avut nasul mai lung decat varsta. Nu este o victorie cu surle si trambite, si una tacita, aproape muta, dar tot ma bucur de ea. Mai degraba ma mandresc cu faptul ca nu mai simt nevoia sa dau vina pe bietii mei parinti pentru rateurile din viata mea; am ajuns sa ii respect pentru ca n-am murit de foame, frig si incultura, sa ii iert si sa sper ca pot face pentru copiii mei macar cat au facut ei pentru mine, si, poate sa invat de la ei si sa le ofer mai multa liniste. Asta presupunand ca o sa am la cine…

Imi dau seama ca am ajuns cam unde mi-am dorit, dar niciodata nu am inteles ce presupune…o viata normala. Normalul nu este nimic lin, desi are o nota de constanta. Normalul este mancare pe masa, cald in casa si haine pe tine, iar daca ai mai mult decat atat, devii aproape privilegiat! Si vai, ce usor poate parea banal !

Imi dau seama ca am o admiratie pentru oamenii ambitiosi. Nu neaparat ii respect ca oameni, ci respect si admir ambitia care ii impinge spre mai sus. Eu nu cred in ambitie, nu pentru mine. Se si spune despre zodia mea ca are ego-ul cel mai mic…asa o fi, dar cred ca ego-ul alimenteaza ambitia, poate mai mult decat lipsurile. Nu imi dau seama… Pentru mine ambitia are o conotatie negativa, ca si cum scopul actiunii deserveste ceva mai mult decat foamea sau frigul, astfel ca are camuflajul perfect de a inchide cate un ochi principial cand si unde se cere.

In general observ ca asta e zona mea gri, de conflict. Asta e cantarul si busola constiintei mele. Totusi, realizez ca virtutea biruintei de a fi normal, e umbrita uneori‚Ķdeseori, de disproportia perceptiei generale. Nu traiesc in codru cu caprele (care au si ele oranduirea lor)‚Ķdesi incep sa imi doresc asta tot mai des. Nu pot sa nu imi pun intrebari si sa nu ma frustrez cand simt presiunea societatii: nimic nu este suficient, nu te faci remarcat cu nimic, deci nu existi! Nu pot sa imi numar pasii parcursi intr-o zi si sa ii afisez pe Fb, sa vada turma si sa ma aclame. Da’ pentru ce? Ce am realizat? ca nu sunt maimuta si umblu in doua picioare??? Nu ma simt asa disperata‚Ķserios?! Baiu ii ca nu ma simt, dar ma face sa imi pun intrebari de genul‚Ķar trebui? Da’ pe bune daca pot !

Mi-am facut o cariera (mult spus, dar pana la urma asa e) in turism. Ma fascina ideea de a schimba lumile. Ajung la concluzia ca a mea e cea mai misto. E aceeasi lume, o familie normala care se confrunta cu provocarile vietii de zi cu zi. Asta face tot globul, mai mult sau mai putin‚Ķ Intr’adevar, iarba nu e la fel de liniar tunsa ca in alte tari, cainele nu face pipi la baobab ci la stejarul din colt, dar ideea e cam aceeasi. Esti sanatos sa poti munci sa iti platesti facturile, sau Doamne fereste ! Problemele sunt aceleasi peste tot, si bucuriile cam la fel. Evident, nu luam in calcul zonele nenorocite de rabzoaie sau alte calamitati, altele decat napasta de prea mult bine.

Traim in societatea reinventarii rotii, noua era a renasterii ! Nu suntem nici primii si cred ca nici ultimii care avem impresia ca suntem primii care vedem soarele si cum acesta rasare numai pentru a ne lumina pe noi. Si roata tot la fel se invarte. Inclusiv noi. Singura metafora care imi vine in minte este ca acum roata are mai multe spite…dar tot roata e.
Parca traim intr-un concurs de drame, masurate in marimea caselor sau a realizarilor personale pe care le masuram prin “like-uri”. Totusi, beneficiarii principali par a fi primariile care incaseaza dupa tine, firmele de utilitati-servicii si Google. Oricat de mare si de moale e patul in care dormi, tot calitatea somnului face diferenta. La fel cum dupa 2-3 beri‚Ķtot cu apa iti revii‚Ķ

Sau nu?

Advertisements

Prietena mea Tehnologia

Am descoperit intamplator ca prin abonamentul Digi pot viziona aproape toata grila de programe si in mediul online, mai exact acum pe laptop, si respectiv din varful patului. Ma bucura nespus aceasta surpriza, deoarece de ceva timp incoace platim abonamentul TV – internet aproape degeaba, fiind mai mult pe drumuri decat acasa. Mai exact folosim in deplasare serviciul HboGo, inclus in abonament; respectiv daca restrang analiza, il folosesc mai mult eu…

Spre si mai marea mea incantare, ma pot uita in sfarsit la emisiunea pe care o ratez mereu, Bonton. Pot alege oricare emisiune din ultimele 52 de saptamani, pot pune pauza, pot derula, excelent ! Asa am ajuns si la subiectul aici de fata, inspirandu-ma din tematica unui episod al emisiunii amintite mai devreme. Lumea virtuala nu te fereste de realitate. Realitatea este si va fi mereu acolo (Aurora Liiceanu citare). Foarte corect ! Stim cu totii cum s-au transformat generatiile de tineri de acum fata de ce ne amintim chiar si din vremea mea, ce sa mai merg in spate spre generatiile parintilor mei. Vreau sa aduc in fata si o varianta pozitiva a acestei transformari, si care tine exact de tehnologie. Cred ca ea poate ajuta mult procesul de invatare si cunoastere, ea fiind un instrument in acest sens si care este creat tot de mintea umana, cum spune si dna Aurora Liiceanu in emisiune. Cred ca acum cartile ne vorbesc la propriu. Filmele si serialele care se fac acum, sunt atat de bine create si documentate (vorbim de creatiile artistice consacrate, nu de Marea Mahmureala….) incat cred ca ajuta in procesul de invatare, chiar daca intr-un alt mod decat o fac cartile. Pana la urma si cartile sunt o lume virtuala; cine dorea sa fuga de realitate, o putea face pur si simplu afundandu-se in lectura, doar ca in trecut era cam singura varianta – sa nu va fuga repede gandul la alcool sau alte avioane !

In ultima perioada mi-a fost lene sa iau o carte in mana din cauza oboselii si a contactului permanent cu corespondenta electronica, facturi, lectura obligatorie a site-urilor de profil, si abuzul de atentie si concentrare. Am preferat sa urmaresc un film sau un serial pentru a ma relaxa. Nu mai vreau sa vad alte “scrisuri”, ma dor ochii, simt nevoia de ceva mai colorat si mai viu si care sa presupuna mai putin efort de concentrare, dar care sa aiba consistenta povestii. Sau, imi doresc sa vad cum o familie de elefanti cauta drumul spre apa in timp ce o voce calda imi povesteste. Asta e adevarul.

Am ajuns dependenta de laptop din motive pur tehnice: cu el lucrez sau imi caut servici, cu el ma relaxez la un film/serial/emisiune, ascult un radio sau o muzica, ma documentez despre subiectele care ma intereseaza, citesc o stire, imi vand masina, discut cu familia si prietenii care nu sunt langa mine, imi caut traseul pentru destinatia unde doresc sa ajung, imi cumpar ceva de pe Emag, imi platesc facturile de utilitati, imi tin evidenta cheltuielilor, imi scriu articolele pe blog, imi fac playlist-ul pentru masina, imi cumpar un bilet de tren/avion, imi chem curierul pentru a trimite un colet, invat sa crosetez, ma chinui sa fac un program de aerobic pentru acasa, imi editez pozele, caut o reteta de paste, joc carti sau mahjong, imi caut un cuvant intr-un dictionar roman sau strain si ce-oi mai face.

Chiar acum, ma bucur sa o vad si sa o aud pe Aurora Liiceanu vorbind. Sunt curioasa cum arata omul, ce voce are, ce dictie are, cum se imbraca, ce emotii si vibratii transmite, ce privire are, ce atitudine are, sa ma simt mai aproape de el. La fel ca si cartile, emisiunile pe care le urmaresti sau filmele pe care le vizionezi, trebuie alese corect. Este importanta informatia de calitate si accesul la ea, cat de divers cu putinta. Acum avem de unde sa alegem.

Pe bune…¬†Toate astea la cca 70 lei/luna. Un laptop se poate lua la mana a doua si cu un buget restrans , pana in 500 lei. Pentru tot ce am enumerat mai sus, isi face treaba.

Toate aceste activitati fac parte din realitatea mea, dar cand ies la o cafea sau la o bere cu prietenii sau iau masa cu familia, il las acasa, inchis. Cred ca asta este delimitarea cea mai corecta.

Mie tehnologia, si laptop-ul in sine, mi se pare o inventie si un instrument extraordinar. Rolul lui este sa te ajute si sa te sustina in majoritatea activitatilor de zi cu zi. Cred ca nu este un moft, mai ales daca il folosesti corect. Nu ma refer sub nicio forma aici la cei care folosesc acest intrument la modul stiintific.

Daca aveti abonamente Digi si nu stiti ca puteti face mai mult decat sa va uitati la TV cu ele, sper ca v-am inspirat umpic ūüôā De asemenea, recomand si emisiunea Bonton !

 

Excel.

Am luat atata pauza deoarece nu mai stiam despre ce sa mai povestesc si in concluzie m-am oprit. Nu m-am luminat intre timp, dar si plictiseala poate fi o muza.

M-am apucat circa 3 luni sa tin un jurnal de cheltuieli, in ideea de a incerca sa pricep unde se duc banii. Exista ceva format prestabilit in Excel.¬†Inca nu stiu ce sa cred, daca am avut o idee buna sau nu… Mi-am trecut ultimele cifre si am avut brusc o pornire sa fac o reclamatie la Microsoft, cred ca Excel-ul are o problema si nu eu !

Traim in epoca consumului, dar cum e posibil sa consumi cand se presupune ca tocmai asta incerci sa eviti? Aveam mai mari pretentii de la mine, dar cred ca am pus si eu botul cu brio la sintagma : cumpar deci exist ! Nasol, trebuie luate masuri. Prima optiune – inchidem Excel-ul ! – ce nu stii, nu te poate deranja asa tare, nu?

PS – povestea asta nu are legatura cu sarbatorile de iarna.

 

Un pas inapoi

In acceptiunea generala dupa noapte vine zi, dupa ploaie iese soarele si asa mai departe.
Pe plan personal, dupa mare vine muntele si dupa icre, gulyas!

Ziua a inceput cu un serial, o cafea si o sesiune de manichiura de un rosu profund. Dupa o portie de mici de vanat cu cartofi prajiti si muraturi de casa din secuime, a urmat o cafea tare si…o pana la masina.

In conditiile date, acum stau pe-o banca. Am in dreapta catedrala de unde ies oamenii de la slujba de duminica impreuna cu alaiul mirilor care tocmai si-au unit destinele, iar in stanga scena mare unde se face soundcheck-ul pentru concertele din ultima zi a Festivalului Castanelor. Langa mine pe banca, s-au asezat un cuplu de varstnici, probabil in trecere de la dreapta spre stanga mea si curiosi de atatia artisti pe metru patrat.

“Auzi, seamana cu vocea lui Bitman… ”

N-am altceva de facut acum decat sa astept cuminte finalul probelor si sa ma gandesc ce fel de paste mi-ar face cu ochiul cel mai tare pentru masa de pranz.

E duminica. Intr-o ordine fireasca a lucrurilor, maine ar fi luni.
Si pauza…

image

image

image

image

image

image

image

image

image

Evolutie

Cand tranzitam de la cantitate spre calitate? cand mainstreem-ul isi pierde ecoul, cand arhaicul capata sens, dincolo de mofturile trendului traditional. Cand incepi sa filtrezi raspunsurile prin prisma notelor incomode care creaza armonia.

Sau, cand devine mai clar ca moda, morala, utilul, necesarul si placutul nu sunt prin definitie in antiteza.

Mi-am schimbat de curand telefonul. Am studiat 2 luni toate combinatiile de abonamente si telefoane pentru ca in final, dupa ce m-am pierdut in detaliile ofertelor, am obosit si am decis sa il iau pe cel pe care mi se parea o varianta oarecum de compromis, fiind putin mai slab in unele dotari, dar era optiunea cea mai sigura si cea mai sustinuta de forumurile de opinie si de buzunar. In final e un telefon… Surpriza, e perfect! Combinatia de elemente e cea castigatoare pentru mine. Evolutia sistemelor de operare este spre simplitate, functiile mi se par mult mai logice si mai usor de folosit. Ca design e mare, dar nu exagerat, pe ecran se vede perfect, se aude tare, suna tare, scrii mesaje usor, se misca repede, are functia de lanterna, si…face poze frumoase. Pt mine, in final, restul sunt detalli. Bifeaza absolut toate nevoile si asteptarile mele corect si este extrem de usor de folosit.

Plecand de la o discutie pe tema telefonului care face poze frumoase, deci se califica drept bun, ma amuzam mai devreme la gandul ca un mar ca sa fie bun , tre’ sa poata face si pere…

Studiem o serie de materii abstracte pentru a ne ajuta in final sa traim cat mai simplu. Toata filozofia, psihologia si religia elogiaza acest principiu. Tehnologia, daca ma intrebati pe mine, are rolul principal de a ne simplifica viata. Exemplul telefonului, sau, un alt exemplu, eu urasc sa tai ceapa. In schimb aparatul meu de tocat nu lacrimeaza si nu se ineaca, si are nevoie de 1 minut sa mi-o marunteasca perfect. L-am clatit si l-am pus la loc. Total maxim 10 minute.

Lucrurile simple reusesc sa atraga si sa surprinda, fara o filozofie vasta. O linie bine trasata, o culoare de efect, o rochie neagra, un buna ziua sau un multumesc, o tigara la nevoie, o revedere cu cineva drag, o mancare buna, un loc frumos, o muzica buna. Simplitatea inspira calitate, iar asta ii aduce apreciere. Pentru ca are vibratia corecta.

Evolutia speciei cred ca se traduce prin dorinta si stradania, iar in final reusita de a nu ne mai complica viata inutil. Restul sunt detalii…
image

Sa..sau sa nu…?

Am inceput sezonul 3 de la House of Cards. Am vazut primele 2 sezoane cu sufletul la gura in urma cu aproape un an.  Am simtit nevoia sa iau o pauza desi ma declar o admiratoare a artei relatiilor dintre oameni. Exista un moment cand arta devine obscena, cand ajunge sa deranjeze si publicul din primele randuri si treptat si restul salii.  Limbajul fin si tinuta impecabila nu vor putea suplini niciodata mizeria de sub unghiile care au scormonit in rahat, oricat de tare iti iau ochii.

Totusi, dintr-o oarecare inertie, am ajuns sa dau din nou ‚Äúplay‚ÄĚ la urmatorul sezon.

Am descoperit o noua optica de spectator al acestui serial (absolut misto de altfel) – te dai cateva randuri mai in spate, sa nu fii chiar in rezolutia maxima si sa nu te doara ochii de la contrast. Il poti viziona pentru ca esti fascinat de ce inseamna puterea sau pentru ca e interesant sa vezi pana unde te poate duce si cum poti s-o recunosti. Te poti simti incurajat sau te poti considera avertizat. In fiecare episod ¬†ti se testeaza elasticitatea viziunii asupra legilor morale si ale bunelor maniere, extrapolate pana la o greata impecabila, pe care iti vine s-o inghiti intr-un placebo de gusturi exotice. Si totusi poate fi captivant, pana la intrebarea ‚Äď ok, zarurile le arunca cineva, dar se si aseaza singure? Cred ca acel liber arbitru e un personaj care merita analizat in fiecare seara in oglinda; ¬†sigur are multe riduri de expresie …si care nu trec cu acid hialuronic !

De luat in calcul in aceeasi directie, desi intr-o incercare mai modesta a intrigii, dar cu un personaj extreme de sugestiv,  este nou-aparut-ul serial Lucifer. Personajul in sine este cea mai excuizita exprimare a luxului si a exercitarii puterii asupra neputintei firii. In alta ordine de idei…toti isi deschid picioarele dupa primele falfairi de gene…instinctiv.

Cu o doza de echilibru si sugestia luptei pentru normele morale, putem urmari Suites. Luand in calcul cateva linguri de zahar in plus, ne raportam catre o sugestie similara in Scandal.

Astfel, in cateva seriale de renume si de actualitate, avem conturul ideal al societatii in care traim,  dupa care cred ca inconstient am tanjit si care ne prezinta iluzia libertatii.

Asta sa fie baza noii generatii de hipsteri-flower power-wannabe?  Vorba cuiva…care petrec 3 ore in fata onglinzii pentru a arata neglijent si nepasatori si care vor sa demonstreze ca sunt altfel, ca ei dau tonul in turma.

Oare a fi liber nu s-ar putea rezuma la a dormi linistit? Sau ‚Ķ Kevin Spacy doarme si el linistit? ūüôā

O dupa-amiaza de rock si chill-out arhaic romanesc.

Nu stiu cati dintre voi mai poseda un pick-up. Pentru mine este un fel de madlena a lui Proust si un instrument de fizica cuantica; calendarul s-a dat cu susul in jos si timpul s-a scurs in-vers.

Holograf cu Cotabita la voce si cu Bitman inainte de diabet, Andries, Alifantis, Compact cu fler, Directia 5 intr-o formula asexuata si muzicala. Adica din vremea cand se punea coada la pruna si se facea gaura la covrig…la noi in plai.

Sa se cante romaneste ca e frumos ! Respect !

Tu esti povestea. Pentru prieteni.

EXPERIMENT NOU – RESPECT

Dupa o lunga pauza, a venit timpul sa revin la butoane.

In cursul acestei pauze m-am lovit din mai multe laturi de ideea de respect, si cred ca merita mai multa atentie. Senzatia poate fi comparata cu izbirea frontala de un perete de sticla de care uiti ca e mereu acolo, uneori in aplauzele publicului, alteori in privat unde de regula gaseam in apropiere o oglinda in care, in functie de momentul glorios al izbirii, zambeam larg sau o ocoleam elegant.

Cred ca multa psihanaliza si frustrari, dileme sau intrebari existentiale si-ar putea gasi punctul de echilibru in baza acestui principiu simplu. Si mai multa maculatura ar putea fi scutita daca s-ar lua mai in serios viziunea asupra lumii in spiritul respectului. Cu siguranta si latura preacuvioasa a societatii ar fi mai usor de multumit cu o doza relaxata de respect.

In alta ordine de idei, din respect fata de orasul in care traiesc nu arunc ambalajul ciocolatii pe geamul de la masina, din respect fata de familia de la masa vecina care isi bea ceaiul impreuna cu copilul lor de 5 ani in aceeasi cafenea cu mine nu ii suflu fumul de tigara in ochi ci ies sa fumez afara, din respect fata de vecinul incerc sa-mi bat cuiele si snitelele pana spre ora 20.00, din respect fata de ordinea divina nu dau in cap trecatorului de pe strada, din respect fata de padurea in care imi fac gratarul vara nu las resturile mele acolo, din respect fata de munca incerc s-o fac corect, din respect fata de familie o pun mereu pe primul loc, din respect fata de mine ma stradui sa traiesc o viata cat mai sanatoasa.

Observ ca lumea in ansamblul ei are o putere de reactie de o precizie matematica.
Cam ceea ce dai lumii, iti intoarce, unoeri in niste detalii si nuante uluitoare. Din cand in cand e interesant sa arunci un ochi in oglinda celorlalti. Ce imagine iti proiecteaza? Daca nu coincide cu cea de acasa, atunci esti in pericol sa sfarsesti ca Dorian Grey. Varianta inversa e mai rara, pentru ca prea ne credem toti perfecti.

Cred ca e interesant de luat in calcul peretele de sticla din fiecare situatie, cum ar fi daca l-am constientiza? Nu te impiedica sa vezi prin el, teoretic nici nu altereaza imaginea, doar impune o anume atentie, altfel impactul e garantat, urmat si de durerea de cap, iar imaginea din partea cealalta a geamului e cel putin amuzanta.

Am si o noua melodie preferata, ceea ce nu mi s-a intamplat de multa vreme, si care melodie consider ca rimeaza perfect cu titlul acestui nou capitol.

 Coldplay РEverglow

 

Experiment 7 – La minut

Cu televizroul deschis pe canalele care trebuie te prostesti in timp recod, maxim 15-20 minute, adica timpul dedicat pauzelor publicitare.

Stiati ca exista iaurturi pentru femei si alte iaurturi care sunt speciale pentru barbati? Ei bine, da – iaurtul pe care-l asteptau barbatii… ca sa ce?

Sau ca te poti umple de optimism cumparand doar o anumita marca de masina?

Luate adliteram…..pentru ca metaforic e greu avand in vedere rata absolvirii bac-ului, femeile ar trebui sa nu mai cumpere iaurtul ala. Ca marketist, te risti? Ce legatura poate avea cu iaurtul??

Sau chiar trebuie sa facem apel la rata sinuciderilor ca sa vindem o masina? Adica daca nu cumpar masina X risc sa ma deprim, sa ma privez de optimism. Sau, sunt atat de deprimat incat sursa mea de optimism e masina? Pe care probabil nu mi-o permit si iarasi ma deprim…sau imi fac credit sa nu raman deprimat. Asa zice reclama, umple-te de optimism cumparand noul .. etc – ca doar nu facem la nimeni reclama degeaba.

Mai am notate cateva, dar nu stricam toata supriza dintr-o data ūüôā

Experiment 7 : Fara sloganuri – Profunzimea ieftina

Am inceput sa observ de o vreme incoace ca orice faci trebuie sa fie strigat obligatoriu printr-un slogan, si obligatoriu profund. Invatasem mai demult la un curs de management organizational ca orice proiect, organizatie sau produs trebuie sa aiba o viziune si o misiune, si trebuie sa ai un mesaj, care in general este acest slogan.

Sigur ca in zilele noastre din apogeul internetului si libertatii de exprimare, in care noua biserica Рmass-media Р este cea care manipuleaza prin limbaj masele, acest fenomen a spart toate normele de difuzare, transmitere si necesitate. Fiecare cutie de lapte, saltea gonflabila, telefon, crema de fata, ciorapi, marca de absorbante sau hartie igienica este intr-un fel sau altu inovator, unic, nemai-intalnit, cel/a mai bun/a, te face special, te diferentiaza de ceilalti, te face cel mai bun, te transforma sau iti schimba viata. Hai mah, serios ! Fiecare eveniment este cel mai tare, este singurul care merita vazut, doar acum se intampla si trebuie sa fii prezent, sa iti dai check-in-ul, obligatoriu sa marchezi si un selfie. Din ciclul , fiecare show este incendiar, fiecare piesa este un hit ! Oare ?!

Ajung la concluzia ca desconsideratia fata de public este maxima, direct proportionala cu consideratia fata de propria persoana. Principii de genul : pregatire, munca, intelegere, etape, complexitate, dobandire, merit, par sa fie un fel de praf in ochi, bune pentru fraieri.

Cata vreme fiecare lucru care se intampla, care se propune spre vanzare, fiecare eveniment sau personaj este fara doar si poate o combinatie sau o insiruire de calitati de genul: cel mai bun, unic, extraordinar, cel mai frumos, singurul, ne-mai-auzitul, ne-mai-intalnitul si fara sa lipseasca cuvantul cheie : aducator de fericire, care te face sa te simti special, te implineste, te face diva sau imparat, atunci cum mai poti face totusi o diferentiere corecta intre ele?

Daca toti trebuie sa iesim in fata, sa fim primii, cei mai buni, cei mai speciali, sa fim exemple pentru ceilalti, atunci trebuie sa marim podiumul. Varful este inalt, ascutit si subtire si are conditii vitrege tocmai pentru ca este greu de atins si nu e pentru toata lumea; nu ne putem buluci toti in varf ca se darama muntele si ne rastogolim ca bolovanii, in cadere libera, ajungand la nivelul bazei, adica exact acolo unde ne este locul de fapt, cel putin pentru moment. Bietul Sisif n-a reusit sa inteleaga asta niciodata. Asa vrem sa ajungem ?

Bucuria sta in lucrurile simple, fara sa aiba niciun slogan de intarire.

wpid-img_20150524_154002.jpg

wpid-img_20150524_160813.jpgwpid-img_20150524_160758.jpg wpid-img_20150524_160744.jpg wpid-img_20150524_160723.jpg wpid-img_20150524_160522.jpg wpid-img_20150524_160510.jpg wpid-img_20150524_160446.jpgwpid-img_20150524_160437.jpg wpid-img_20150524_160421.jpg wpid-img_20150524_160411.jpg wpid-img_20150524_160345.jpg wpid-img_20150524_160316.jpg wpid-img_20150524_155951.jpg wpid-img_20150524_155814.jpg wpid-img_20150524_155811.jpg wpid-img_20150524_155746.jpg wpid-img_20150524_155333.jpg wpid-img_20150524_155302.jpg wpid-img_20150524_155252.jpg wpid-img_20150524_155245.jpg wpid-img_20150524_155101.jpg wpid-img_20150524_154926.jpg wpid-img_20150524_154841.jpg wpid-img_20150524_154823.jpg wpid-img_20150524_154705.jpg wpid-img_20150524_154649.jpg wpid-img_20150524_154604.jpg wpid-img_20150524_154645.jpg wpid-img_20150524_154548.jpg wpid-img_20150524_154536.jpg wpid-img_20150524_154513.jpg wpid-img_20150524_154455.jpg wpid-img_20150524_154400.jpg wpid-img_20150524_154242.jpg wpid-img_20150524_154225.jpg wpid-img_20150524_154113.jpg wpid-img_20150524_154220.jpg wpid-img_20150524_153903.jpg