Galleries

Evolutie

Cand tranzitam de la cantitate spre calitate? cand mainstreem-ul isi pierde ecoul, cand arhaicul capata sens, dincolo de mofturile trendului traditional. Cand incepi sa filtrezi raspunsurile prin prisma notelor incomode care creaza armonia.

Sau, cand devine mai clar ca moda, morala, utilul, necesarul si placutul nu sunt prin definitie in antiteza.

Mi-am schimbat de curand telefonul. Am studiat 2 luni toate combinatiile de abonamente si telefoane pentru ca in final, dupa ce m-am pierdut in detaliile ofertelor, am obosit si am decis sa il iau pe cel pe care mi se parea o varianta oarecum de compromis, fiind putin mai slab in unele dotari, dar era optiunea cea mai sigura si cea mai sustinuta de forumurile de opinie si de buzunar. In final e un telefon… Surpriza, e perfect! Combinatia de elemente e cea castigatoare pentru mine. Evolutia sistemelor de operare este spre simplitate, functiile mi se par mult mai logice si mai usor de folosit. Ca design e mare, dar nu exagerat, pe ecran se vede perfect, se aude tare, suna tare, scrii mesaje usor, se misca repede, are functia de lanterna, si…face poze frumoase. Pt mine, in final, restul sunt detalli. Bifeaza absolut toate nevoile si asteptarile mele corect si este extrem de usor de folosit.

Plecand de la o discutie pe tema telefonului care face poze frumoase, deci se califica drept bun, ma amuzam mai devreme la gandul ca un mar ca sa fie bun , tre’ sa poata face si pere…

Studiem o serie de materii abstracte pentru a ne ajuta in final sa traim cat mai simplu. Toata filozofia, psihologia si religia elogiaza acest principiu. Tehnologia, daca ma intrebati pe mine, are rolul principal de a ne simplifica viata. Exemplul telefonului, sau, un alt exemplu, eu urasc sa tai ceapa. In schimb aparatul meu de tocat nu lacrimeaza si nu se ineaca, si are nevoie de 1 minut sa mi-o marunteasca perfect. L-am clatit si l-am pus la loc. Total maxim 10 minute.

Lucrurile simple reusesc sa atraga si sa surprinda, fara o filozofie vasta. O linie bine trasata, o culoare de efect, o rochie neagra, un buna ziua sau un multumesc, o tigara la nevoie, o revedere cu cineva drag, o mancare buna, un loc frumos, o muzica buna. Simplitatea inspira calitate, iar asta ii aduce apreciere. Pentru ca are vibratia corecta.

Evolutia speciei cred ca se traduce prin dorinta si stradania, iar in final reusita de a nu ne mai complica viata inutil. Restul sunt detalii…
image

Advertisements

Sa..sau sa nu…?

Am inceput sezonul 3 de la House of Cards. Am vazut primele 2 sezoane cu sufletul la gura in urma cu aproape un an.  Am simtit nevoia sa iau o pauza desi ma declar o admiratoare a artei relatiilor dintre oameni. Exista un moment cand arta devine obscena, cand ajunge sa deranjeze si publicul din primele randuri si treptat si restul salii.  Limbajul fin si tinuta impecabila nu vor putea suplini niciodata mizeria de sub unghiile care au scormonit in rahat, oricat de tare iti iau ochii.

Totusi, dintr-o oarecare inertie, am ajuns sa dau din nou “play” la urmatorul sezon.

Am descoperit o noua optica de spectator al acestui serial (absolut misto de altfel) – te dai cateva randuri mai in spate, sa nu fii chiar in rezolutia maxima si sa nu te doara ochii de la contrast. Il poti viziona pentru ca esti fascinat de ce inseamna puterea sau pentru ca e interesant sa vezi pana unde te poate duce si cum poti s-o recunosti. Te poti simti incurajat sau te poti considera avertizat. In fiecare episod  ti se testeaza elasticitatea viziunii asupra legilor morale si ale bunelor maniere, extrapolate pana la o greata impecabila, pe care iti vine s-o inghiti intr-un placebo de gusturi exotice. Si totusi poate fi captivant, pana la intrebarea – ok, zarurile le arunca cineva, dar se si aseaza singure? Cred ca acel liber arbitru e un personaj care merita analizat in fiecare seara in oglinda;  sigur are multe riduri de expresie …si care nu trec cu acid hialuronic !

De luat in calcul in aceeasi directie, desi intr-o incercare mai modesta a intrigii, dar cu un personaj extreme de sugestiv,  este nou-aparut-ul serial Lucifer. Personajul in sine este cea mai excuizita exprimare a luxului si a exercitarii puterii asupra neputintei firii. In alta ordine de idei…toti isi deschid picioarele dupa primele falfairi de gene…instinctiv.

Cu o doza de echilibru si sugestia luptei pentru normele morale, putem urmari Suites. Luand in calcul cateva linguri de zahar in plus, ne raportam catre o sugestie similara in Scandal.

Astfel, in cateva seriale de renume si de actualitate, avem conturul ideal al societatii in care traim,  dupa care cred ca inconstient am tanjit si care ne prezinta iluzia libertatii.

Asta sa fie baza noii generatii de hipsteri-flower power-wannabe?  Vorba cuiva…care petrec 3 ore in fata onglinzii pentru a arata neglijent si nepasatori si care vor sa demonstreze ca sunt altfel, ca ei dau tonul in turma.

Oare a fi liber nu s-ar putea rezuma la a dormi linistit? Sau … Kevin Spacy doarme si el linistit? 🙂

O dupa-amiaza de rock si chill-out arhaic romanesc.

Nu stiu cati dintre voi mai poseda un pick-up. Pentru mine este un fel de madlena a lui Proust si un instrument de fizica cuantica; calendarul s-a dat cu susul in jos si timpul s-a scurs in-vers.

Holograf cu Cotabita la voce si cu Bitman inainte de diabet, Andries, Alifantis, Compact cu fler, Directia 5 intr-o formula asexuata si muzicala. Adica din vremea cand se punea coada la pruna si se facea gaura la covrig…la noi in plai.

Sa se cante romaneste ca e frumos ! Respect !

Tu esti povestea. Pentru prieteni.

EXPERIMENT NOU – RESPECT

Dupa o lunga pauza, a venit timpul sa revin la butoane.

In cursul acestei pauze m-am lovit din mai multe laturi de ideea de respect, si cred ca merita mai multa atentie. Senzatia poate fi comparata cu izbirea frontala de un perete de sticla de care uiti ca e mereu acolo, uneori in aplauzele publicului, alteori in privat unde de regula gaseam in apropiere o oglinda in care, in functie de momentul glorios al izbirii, zambeam larg sau o ocoleam elegant.

Cred ca multa psihanaliza si frustrari, dileme sau intrebari existentiale si-ar putea gasi punctul de echilibru in baza acestui principiu simplu. Si mai multa maculatura ar putea fi scutita daca s-ar lua mai in serios viziunea asupra lumii in spiritul respectului. Cu siguranta si latura preacuvioasa a societatii ar fi mai usor de multumit cu o doza relaxata de respect.

In alta ordine de idei, din respect fata de orasul in care traiesc nu arunc ambalajul ciocolatii pe geamul de la masina, din respect fata de familia de la masa vecina care isi bea ceaiul impreuna cu copilul lor de 5 ani in aceeasi cafenea cu mine nu ii suflu fumul de tigara in ochi ci ies sa fumez afara, din respect fata de vecinul incerc sa-mi bat cuiele si snitelele pana spre ora 20.00, din respect fata de ordinea divina nu dau in cap trecatorului de pe strada, din respect fata de padurea in care imi fac gratarul vara nu las resturile mele acolo, din respect fata de munca incerc s-o fac corect, din respect fata de familie o pun mereu pe primul loc, din respect fata de mine ma stradui sa traiesc o viata cat mai sanatoasa.

Observ ca lumea in ansamblul ei are o putere de reactie de o precizie matematica.
Cam ceea ce dai lumii, iti intoarce, unoeri in niste detalii si nuante uluitoare. Din cand in cand e interesant sa arunci un ochi in oglinda celorlalti. Ce imagine iti proiecteaza? Daca nu coincide cu cea de acasa, atunci esti in pericol sa sfarsesti ca Dorian Grey. Varianta inversa e mai rara, pentru ca prea ne credem toti perfecti.

Cred ca e interesant de luat in calcul peretele de sticla din fiecare situatie, cum ar fi daca l-am constientiza? Nu te impiedica sa vezi prin el, teoretic nici nu altereaza imaginea, doar impune o anume atentie, altfel impactul e garantat, urmat si de durerea de cap, iar imaginea din partea cealalta a geamului e cel putin amuzanta.

Am si o noua melodie preferata, ceea ce nu mi s-a intamplat de multa vreme, si care melodie consider ca rimeaza perfect cu titlul acestui nou capitol.

 Coldplay – Everglow