Galleries

Prietena mea Tehnologia

Am descoperit intamplator ca prin abonamentul Digi pot viziona aproape toata grila de programe si in mediul online, mai exact acum pe laptop, si respectiv din varful patului. Ma bucura nespus aceasta surpriza, deoarece de ceva timp incoace platim abonamentul TV – internet aproape degeaba, fiind mai mult pe drumuri decat acasa. Mai exact folosim in deplasare serviciul HboGo, inclus in abonament; respectiv daca restrang analiza, il folosesc mai mult eu…

Spre si mai marea mea incantare, ma pot uita in sfarsit la emisiunea pe care o ratez mereu, Bonton. Pot alege oricare emisiune din ultimele 52 de saptamani, pot pune pauza, pot derula, excelent ! Asa am ajuns si la subiectul aici de fata, inspirandu-ma din tematica unui episod al emisiunii amintite mai devreme. Lumea virtuala nu te fereste de realitate. Realitatea este si va fi mereu acolo (Aurora Liiceanu citare). Foarte corect ! Stim cu totii cum s-au transformat generatiile de tineri de acum fata de ce ne amintim chiar si din vremea mea, ce sa mai merg in spate spre generatiile parintilor mei. Vreau sa aduc in fata si o varianta pozitiva a acestei transformari, si care tine exact de tehnologie. Cred ca ea poate ajuta mult procesul de invatare si cunoastere, ea fiind un instrument in acest sens si care este creat tot de mintea umana, cum spune si dna Aurora Liiceanu in emisiune. Cred ca acum cartile ne vorbesc la propriu. Filmele si serialele care se fac acum, sunt atat de bine create si documentate (vorbim de creatiile artistice consacrate, nu de Marea Mahmureala….) incat cred ca ajuta in procesul de invatare, chiar daca intr-un alt mod decat o fac cartile. Pana la urma si cartile sunt o lume virtuala; cine dorea sa fuga de realitate, o putea face pur si simplu afundandu-se in lectura, doar ca in trecut era cam singura varianta – sa nu va fuga repede gandul la alcool sau alte avioane !

In ultima perioada mi-a fost lene sa iau o carte in mana din cauza oboselii si a contactului permanent cu corespondenta electronica, facturi, lectura obligatorie a site-urilor de profil, si abuzul de atentie si concentrare. Am preferat sa urmaresc un film sau un serial pentru a ma relaxa. Nu mai vreau sa vad alte “scrisuri”, ma dor ochii, simt nevoia de ceva mai colorat si mai viu si care sa presupuna mai putin efort de concentrare, dar care sa aiba consistenta povestii. Sau, imi doresc sa vad cum o familie de elefanti cauta drumul spre apa in timp ce o voce calda imi povesteste. Asta e adevarul.

Am ajuns dependenta de laptop din motive pur tehnice: cu el lucrez sau imi caut servici, cu el ma relaxez la un film/serial/emisiune, ascult un radio sau o muzica, ma documentez despre subiectele care ma intereseaza, citesc o stire, imi vand masina, discut cu familia si prietenii care nu sunt langa mine, imi caut traseul pentru destinatia unde doresc sa ajung, imi cumpar ceva de pe Emag, imi platesc facturile de utilitati, imi tin evidenta cheltuielilor, imi scriu articolele pe blog, imi fac playlist-ul pentru masina, imi cumpar un bilet de tren/avion, imi chem curierul pentru a trimite un colet, invat sa crosetez, ma chinui sa fac un program de aerobic pentru acasa, imi editez pozele, caut o reteta de paste, joc carti sau mahjong, imi caut un cuvant intr-un dictionar roman sau strain si ce-oi mai face.

Chiar acum, ma bucur sa o vad si sa o aud pe Aurora Liiceanu vorbind. Sunt curioasa cum arata omul, ce voce are, ce dictie are, cum se imbraca, ce emotii si vibratii transmite, ce privire are, ce atitudine are, sa ma simt mai aproape de el. La fel ca si cartile, emisiunile pe care le urmaresti sau filmele pe care le vizionezi, trebuie alese corect. Este importanta informatia de calitate si accesul la ea, cat de divers cu putinta. Acum avem de unde sa alegem.

Pe bune…¬†Toate astea la cca 70 lei/luna. Un laptop se poate lua la mana a doua si cu un buget restrans , pana in 500 lei. Pentru tot ce am enumerat mai sus, isi face treaba.

Toate aceste activitati fac parte din realitatea mea, dar cand ies la o cafea sau la o bere cu prietenii sau iau masa cu familia, il las acasa, inchis. Cred ca asta este delimitarea cea mai corecta.

Mie tehnologia, si laptop-ul in sine, mi se pare o inventie si un instrument extraordinar. Rolul lui este sa te ajute si sa te sustina in majoritatea activitatilor de zi cu zi. Cred ca nu este un moft, mai ales daca il folosesti corect. Nu ma refer sub nicio forma aici la cei care folosesc acest intrument la modul stiintific.

Daca aveti abonamente Digi si nu stiti ca puteti face mai mult decat sa va uitati la TV cu ele, sper ca v-am inspirat umpic ūüôā De asemenea, recomand si emisiunea Bonton !

 

Advertisements

Excel.

Am luat atata pauza deoarece nu mai stiam despre ce sa mai povestesc si in concluzie m-am oprit. Nu m-am luminat intre timp, dar si plictiseala poate fi o muza.

M-am apucat circa 3 luni sa tin un jurnal de cheltuieli, in ideea de a incerca sa pricep unde se duc banii. Exista ceva format prestabilit in Excel.¬†Inca nu stiu ce sa cred, daca am avut o idee buna sau nu… Mi-am trecut ultimele cifre si am avut brusc o pornire sa fac o reclamatie la Microsoft, cred ca Excel-ul are o problema si nu eu !

Traim in epoca consumului, dar cum e posibil sa consumi cand se presupune ca tocmai asta incerci sa eviti? Aveam mai mari pretentii de la mine, dar cred ca am pus si eu botul cu brio la sintagma : cumpar deci exist ! Nasol, trebuie luate masuri. Prima optiune – inchidem Excel-ul ! – ce nu stii, nu te poate deranja asa tare, nu?

PS – povestea asta nu are legatura cu sarbatorile de iarna.

 

Evolutie

Cand tranzitam de la cantitate spre calitate? cand mainstreem-ul isi pierde ecoul, cand arhaicul capata sens, dincolo de mofturile trendului traditional. Cand incepi sa filtrezi raspunsurile prin prisma notelor incomode care creaza armonia.

Sau, cand devine mai clar ca moda, morala, utilul, necesarul si placutul nu sunt prin definitie in antiteza.

Mi-am schimbat de curand telefonul. Am studiat 2 luni toate combinatiile de abonamente si telefoane pentru ca in final, dupa ce m-am pierdut in detaliile ofertelor, am obosit si am decis sa il iau pe cel pe care mi se parea o varianta oarecum de compromis, fiind putin mai slab in unele dotari, dar era optiunea cea mai sigura si cea mai sustinuta de forumurile de opinie si de buzunar. In final e un telefon… Surpriza, e perfect! Combinatia de elemente e cea castigatoare pentru mine. Evolutia sistemelor de operare este spre simplitate, functiile mi se par mult mai logice si mai usor de folosit. Ca design e mare, dar nu exagerat, pe ecran se vede perfect, se aude tare, suna tare, scrii mesaje usor, se misca repede, are functia de lanterna, si…face poze frumoase. Pt mine, in final, restul sunt detalli. Bifeaza absolut toate nevoile si asteptarile mele corect si este extrem de usor de folosit.

Plecand de la o discutie pe tema telefonului care face poze frumoase, deci se califica drept bun, ma amuzam mai devreme la gandul ca un mar ca sa fie bun , tre’ sa poata face si pere…

Studiem o serie de materii abstracte pentru a ne ajuta in final sa traim cat mai simplu. Toata filozofia, psihologia si religia elogiaza acest principiu. Tehnologia, daca ma intrebati pe mine, are rolul principal de a ne simplifica viata. Exemplul telefonului, sau, un alt exemplu, eu urasc sa tai ceapa. In schimb aparatul meu de tocat nu lacrimeaza si nu se ineaca, si are nevoie de 1 minut sa mi-o marunteasca perfect. L-am clatit si l-am pus la loc. Total maxim 10 minute.

Lucrurile simple reusesc sa atraga si sa surprinda, fara o filozofie vasta. O linie bine trasata, o culoare de efect, o rochie neagra, un buna ziua sau un multumesc, o tigara la nevoie, o revedere cu cineva drag, o mancare buna, un loc frumos, o muzica buna. Simplitatea inspira calitate, iar asta ii aduce apreciere. Pentru ca are vibratia corecta.

Evolutia speciei cred ca se traduce prin dorinta si stradania, iar in final reusita de a nu ne mai complica viata inutil. Restul sunt detalii…
image

Sa..sau sa nu…?

Am inceput sezonul 3 de la House of Cards. Am vazut primele 2 sezoane cu sufletul la gura in urma cu aproape un an.  Am simtit nevoia sa iau o pauza desi ma declar o admiratoare a artei relatiilor dintre oameni. Exista un moment cand arta devine obscena, cand ajunge sa deranjeze si publicul din primele randuri si treptat si restul salii.  Limbajul fin si tinuta impecabila nu vor putea suplini niciodata mizeria de sub unghiile care au scormonit in rahat, oricat de tare iti iau ochii.

Totusi, dintr-o oarecare inertie, am ajuns sa dau din nou ‚Äúplay‚ÄĚ la urmatorul sezon.

Am descoperit o noua optica de spectator al acestui serial (absolut misto de altfel) – te dai cateva randuri mai in spate, sa nu fii chiar in rezolutia maxima si sa nu te doara ochii de la contrast. Il poti viziona pentru ca esti fascinat de ce inseamna puterea sau pentru ca e interesant sa vezi pana unde te poate duce si cum poti s-o recunosti. Te poti simti incurajat sau te poti considera avertizat. In fiecare episod ¬†ti se testeaza elasticitatea viziunii asupra legilor morale si ale bunelor maniere, extrapolate pana la o greata impecabila, pe care iti vine s-o inghiti intr-un placebo de gusturi exotice. Si totusi poate fi captivant, pana la intrebarea ‚Äď ok, zarurile le arunca cineva, dar se si aseaza singure? Cred ca acel liber arbitru e un personaj care merita analizat in fiecare seara in oglinda; ¬†sigur are multe riduri de expresie …si care nu trec cu acid hialuronic !

De luat in calcul in aceeasi directie, desi intr-o incercare mai modesta a intrigii, dar cu un personaj extreme de sugestiv,  este nou-aparut-ul serial Lucifer. Personajul in sine este cea mai excuizita exprimare a luxului si a exercitarii puterii asupra neputintei firii. In alta ordine de idei…toti isi deschid picioarele dupa primele falfairi de gene…instinctiv.

Cu o doza de echilibru si sugestia luptei pentru normele morale, putem urmari Suites. Luand in calcul cateva linguri de zahar in plus, ne raportam catre o sugestie similara in Scandal.

Astfel, in cateva seriale de renume si de actualitate, avem conturul ideal al societatii in care traim,  dupa care cred ca inconstient am tanjit si care ne prezinta iluzia libertatii.

Asta sa fie baza noii generatii de hipsteri-flower power-wannabe?  Vorba cuiva…care petrec 3 ore in fata onglinzii pentru a arata neglijent si nepasatori si care vor sa demonstreze ca sunt altfel, ca ei dau tonul in turma.

Oare a fi liber nu s-ar putea rezuma la a dormi linistit? Sau ‚Ķ Kevin Spacy doarme si el linistit? ūüôā

O dupa-amiaza de rock si chill-out arhaic romanesc.

Nu stiu cati dintre voi mai poseda un pick-up. Pentru mine este un fel de madlena a lui Proust si un instrument de fizica cuantica; calendarul s-a dat cu susul in jos si timpul s-a scurs in-vers.

Holograf cu Cotabita la voce si cu Bitman inainte de diabet, Andries, Alifantis, Compact cu fler, Directia 5 intr-o formula asexuata si muzicala. Adica din vremea cand se punea coada la pruna si se facea gaura la covrig…la noi in plai.

Sa se cante romaneste ca e frumos ! Respect !

Tu esti povestea. Pentru prieteni.

EXPERIMENT NOU – RESPECT

Dupa o lunga pauza, a venit timpul sa revin la butoane.

In cursul acestei pauze m-am lovit din mai multe laturi de ideea de respect, si cred ca merita mai multa atentie. Senzatia poate fi comparata cu izbirea frontala de un perete de sticla de care uiti ca e mereu acolo, uneori in aplauzele publicului, alteori in privat unde de regula gaseam in apropiere o oglinda in care, in functie de momentul glorios al izbirii, zambeam larg sau o ocoleam elegant.

Cred ca multa psihanaliza si frustrari, dileme sau intrebari existentiale si-ar putea gasi punctul de echilibru in baza acestui principiu simplu. Si mai multa maculatura ar putea fi scutita daca s-ar lua mai in serios viziunea asupra lumii in spiritul respectului. Cu siguranta si latura preacuvioasa a societatii ar fi mai usor de multumit cu o doza relaxata de respect.

In alta ordine de idei, din respect fata de orasul in care traiesc nu arunc ambalajul ciocolatii pe geamul de la masina, din respect fata de familia de la masa vecina care isi bea ceaiul impreuna cu copilul lor de 5 ani in aceeasi cafenea cu mine nu ii suflu fumul de tigara in ochi ci ies sa fumez afara, din respect fata de vecinul incerc sa-mi bat cuiele si snitelele pana spre ora 20.00, din respect fata de ordinea divina nu dau in cap trecatorului de pe strada, din respect fata de padurea in care imi fac gratarul vara nu las resturile mele acolo, din respect fata de munca incerc s-o fac corect, din respect fata de familie o pun mereu pe primul loc, din respect fata de mine ma stradui sa traiesc o viata cat mai sanatoasa.

Observ ca lumea in ansamblul ei are o putere de reactie de o precizie matematica.
Cam ceea ce dai lumii, iti intoarce, unoeri in niste detalii si nuante uluitoare. Din cand in cand e interesant sa arunci un ochi in oglinda celorlalti. Ce imagine iti proiecteaza? Daca nu coincide cu cea de acasa, atunci esti in pericol sa sfarsesti ca Dorian Grey. Varianta inversa e mai rara, pentru ca prea ne credem toti perfecti.

Cred ca e interesant de luat in calcul peretele de sticla din fiecare situatie, cum ar fi daca l-am constientiza? Nu te impiedica sa vezi prin el, teoretic nici nu altereaza imaginea, doar impune o anume atentie, altfel impactul e garantat, urmat si de durerea de cap, iar imaginea din partea cealalta a geamului e cel putin amuzanta.

Am si o noua melodie preferata, ceea ce nu mi s-a intamplat de multa vreme, si care melodie consider ca rimeaza perfect cu titlul acestui nou capitol.

 Coldplay РEverglow