Tag Archives: relax

Un pas inapoi

In acceptiunea generala dupa noapte vine zi, dupa ploaie iese soarele si asa mai departe.
Pe plan personal, dupa mare vine muntele si dupa icre, gulyas!

Ziua a inceput cu un serial, o cafea si o sesiune de manichiura de un rosu profund. Dupa o portie de mici de vanat cu cartofi prajiti si muraturi de casa din secuime, a urmat o cafea tare si…o pana la masina.

In conditiile date, acum stau pe-o banca. Am in dreapta catedrala de unde ies oamenii de la slujba de duminica impreuna cu alaiul mirilor care tocmai si-au unit destinele, iar in stanga scena mare unde se face soundcheck-ul pentru concertele din ultima zi a Festivalului Castanelor. Langa mine pe banca, s-au asezat un cuplu de varstnici, probabil in trecere de la dreapta spre stanga mea si curiosi de atatia artisti pe metru patrat.

“Auzi, seamana cu vocea lui Bitman… ”

N-am altceva de facut acum decat sa astept cuminte finalul probelor si sa ma gandesc ce fel de paste mi-ar face cu ochiul cel mai tare pentru masa de pranz.

E duminica. Intr-o ordine fireasca a lucrurilor, maine ar fi luni.
Si pauza…

image

image

image

image

image

image

image

image

image

O dupa-amiaza de rock si chill-out arhaic romanesc.

Nu stiu cati dintre voi mai poseda un pick-up. Pentru mine este un fel de madlena a lui Proust si un instrument de fizica cuantica; calendarul s-a dat cu susul in jos si timpul s-a scurs in-vers.

Holograf cu Cotabita la voce si cu Bitman inainte de diabet, Andries, Alifantis, Compact cu fler, Directia 5 intr-o formula asexuata si muzicala. Adica din vremea cand se punea coada la pruna si se facea gaura la covrig…la noi in plai.

Sa se cante romaneste ca e frumos ! Respect !

Tu esti povestea. Pentru prieteni.

EXPERIMENT NOU – RESPECT

Dupa o lunga pauza, a venit timpul sa revin la butoane.

In cursul acestei pauze m-am lovit din mai multe laturi de ideea de respect, si cred ca merita mai multa atentie. Senzatia poate fi comparata cu izbirea frontala de un perete de sticla de care uiti ca e mereu acolo, uneori in aplauzele publicului, alteori in privat unde de regula gaseam in apropiere o oglinda in care, in functie de momentul glorios al izbirii, zambeam larg sau o ocoleam elegant.

Cred ca multa psihanaliza si frustrari, dileme sau intrebari existentiale si-ar putea gasi punctul de echilibru in baza acestui principiu simplu. Si mai multa maculatura ar putea fi scutita daca s-ar lua mai in serios viziunea asupra lumii in spiritul respectului. Cu siguranta si latura preacuvioasa a societatii ar fi mai usor de multumit cu o doza relaxata de respect.

In alta ordine de idei, din respect fata de orasul in care traiesc nu arunc ambalajul ciocolatii pe geamul de la masina, din respect fata de familia de la masa vecina care isi bea ceaiul impreuna cu copilul lor de 5 ani in aceeasi cafenea cu mine nu ii suflu fumul de tigara in ochi ci ies sa fumez afara, din respect fata de vecinul incerc sa-mi bat cuiele si snitelele pana spre ora 20.00, din respect fata de ordinea divina nu dau in cap trecatorului de pe strada, din respect fata de padurea in care imi fac gratarul vara nu las resturile mele acolo, din respect fata de munca incerc s-o fac corect, din respect fata de familie o pun mereu pe primul loc, din respect fata de mine ma stradui sa traiesc o viata cat mai sanatoasa.

Observ ca lumea in ansamblul ei are o putere de reactie de o precizie matematica.
Cam ceea ce dai lumii, iti intoarce, unoeri in niste detalii si nuante uluitoare. Din cand in cand e interesant sa arunci un ochi in oglinda celorlalti. Ce imagine iti proiecteaza? Daca nu coincide cu cea de acasa, atunci esti in pericol sa sfarsesti ca Dorian Grey. Varianta inversa e mai rara, pentru ca prea ne credem toti perfecti.

Cred ca e interesant de luat in calcul peretele de sticla din fiecare situatie, cum ar fi daca l-am constientiza? Nu te impiedica sa vezi prin el, teoretic nici nu altereaza imaginea, doar impune o anume atentie, altfel impactul e garantat, urmat si de durerea de cap, iar imaginea din partea cealalta a geamului e cel putin amuzanta.

Am si o noua melodie preferata, ceea ce nu mi s-a intamplat de multa vreme, si care melodie consider ca rimeaza perfect cu titlul acestui nou capitol.

 Coldplay – Everglow

 

Ziua 13 – Relax pe note

Cand ai stat ultima data sa asculti o melodie cap-coada? Dar un playlist intreg? Eu cam de multa vreme, recunosc. Am si uitat ce bine e. Ce-i drept, musai sa fie in casti sau cu volum. Dar cel mai bine in casti. Nu se pune zdranganeala clasica de la radio-tv care zace pe fundal la birou, in masina, in tramvai, in pub.
Auzi tot, si te auzi tot. Un relax total. Iti aduci aminte tot felul de lucruri si de oameni. Practic, fiecare piesa cu madlena ei.
Tu n-ai nimic de facut decat sa stai cu ochii la tavan sau in gol si sa traiesti melodia. Si te tot plimbi prin playlist inainte si inapoi. O mare gaselnita anti-stres. Daca te intinzi pana la implicare sonora, e clar! S-a spart gheata, te-ai relaxat si te descarci.
Urmatorul semn e datul din picioare si dansatul prin casa. Ajuta mult un aspirator sau un mop, in cazul in care nu-ti permiti sa stai doar asa… Din doua AC DC aspiri pana la vecini.

Deci, spor la auditii!

Epilog de vara – dupa zilele dintai

Pentru o spalare de creier corespunzatoare, se cere un ritm mai amortit asa. De ce sa te grabesti cand poti sa stai lejer si sa te bucuri de viata? Soarele rasare oriucum. Ma intreb, broscutele sau oamenii au populat intai aceasta insula…si oare care de la care s-au inspirat?

Din toate broscutele care ies din gauace, doar 10% supravietuiesc; iar, drumul de la cuibul lor pana la apa le ajuta sa isi dezvolte plamanii si organismul pentru viata.

Cati dintre noi reusim sa supravietuim cu adevarat? Adica sa ne si bucuram de soare, anotimpuri, flori si unii de altii, nu doar sa mancam si sa dormim sa nu ne stingem.

Cert este ca locul potrivit la momentul potrivit e mereu mana cereasca – principiu adaptabil dupa caz. In cazul subsemnatei, o deviere pe partea cealalta a biroului.

E curios cum nimic nu poate egala senzatia naturii simple si firesti, desi cea mai mare parte a timpului o petrecem in incubator. Nu e clar la ce ma refer? Pai ia ganditi-va la conditiile in care ne petrecem o zi normala, cea mai mare parte dintre noi: la aerul conditionat din incaperi sau la varianta fum in baruri, la lumina de bec economic, la mancarea din pungi si la ecranele pe care ne proiectam existanta. Orizontul nu se rezuma la marginile acestuia.
El trebuie simtit, respirat, largit, integrat.

Si noi putem ajunge o specie pe cale de disparitie, desi suntem printre cei mai numerosi.

Dragilor, meritam cate o pauza sa ne bucuram de o zi frumoasa, o gura de aer curat. Apoi o luam de unde am ramas.

Kalinixta!

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image