Tag Archives: prieteni

Un pas inapoi

In acceptiunea generala dupa noapte vine zi, dupa ploaie iese soarele si asa mai departe.
Pe plan personal, dupa mare vine muntele si dupa icre, gulyas!

Ziua a inceput cu un serial, o cafea si o sesiune de manichiura de un rosu profund. Dupa o portie de mici de vanat cu cartofi prajiti si muraturi de casa din secuime, a urmat o cafea tare si…o pana la masina.

In conditiile date, acum stau pe-o banca. Am in dreapta catedrala de unde ies oamenii de la slujba de duminica impreuna cu alaiul mirilor care tocmai si-au unit destinele, iar in stanga scena mare unde se face soundcheck-ul pentru concertele din ultima zi a Festivalului Castanelor. Langa mine pe banca, s-au asezat un cuplu de varstnici, probabil in trecere de la dreapta spre stanga mea si curiosi de atatia artisti pe metru patrat.

“Auzi, seamana cu vocea lui Bitman… ”

N-am altceva de facut acum decat sa astept cuminte finalul probelor si sa ma gandesc ce fel de paste mi-ar face cu ochiul cel mai tare pentru masa de pranz.

E duminica. Intr-o ordine fireasca a lucrurilor, maine ar fi luni.
Si pauza…

image

image

image

image

image

image

image

image

image

Advertisements

Catre ultimele zile – Colorat, cat de colorat?

Cine e mai colorat?
Ma gandeam, in spectru mai mare asa, la care cum ne coloram.
E interesant de observat cum nu doar femeile isi aloca o paleta larga de culori, cat, de o vreme incoace, si domnii. Pana aici, nici un stres.
De ce ne coloram?
Eu sunt prima care sustin ca in jurul meu imi place sa fiu inconjurata de culoare. De la hainele pe care le port, la mobila din casa, la bulinele de pe faianta din baie, la magnetii de pe frigider, la canile verzi si paturile rosii si telefonul portocaliu… si mai pot gasi exemple, dar cred ca am clarificat suficient. Dar mai e ceva, oamenii mei ar trebui sa fie la fel: personalitati vii, suflete colorate, minti nuantate. Si imi place cand vad ca majoritatea lasa in urma lor un curcubeu de emotii ce fuzioneaza, ca o acuarela.

De fapt aici am vrut sa ajung. Oare daca ne coloram suficient, chiar impresionant de bine asortat si conturam o imagine perfecta, putem compensa lipsa cromaticii din noi? Am vazut ca se poarta. Oare ochiul privitorului o fi chiar atat de miop? Conform expresiei adaptate aici “culorile sunt in ochii privitorului” cum ar fi sa te intalnesti cu o gasca de daltonisti? Cum faci atunci diferenta?

In viziunea mea, culorile au rol de a intari un adevar care exista, nu de a masca o lipsa. Nu cred in minciuna, orice nuanta ar avea ea. Si in oras, o fi festivalul culorilor, dar daca arunci mizeria pe jos, gunoiul nu se strange singur. Culorile ti se citesc in priviri, le ai sau nu le ai.
Deci, merita sa ne facem viatay  cat mai colorata, in nuante cat mai vii. Alege culorile care ti se potrivesc si iti scot cel mai bine in evidenta ochii.

image