Category Archives: Intre categorii

Roata

Un fost coleg de scoala mi-a spus recent ca a observat ca, desi nu ne-am auzit de mult, lucrez in acelas loc. Ironic in cazul meu ūüôā

Ca un maniac, ajung sa ma intorc in acelas locuri. Poate daca nimeresti in acelas loc, de mai multe ori, o fi vreun sens. Povestea asta cu job-ul este o scuza de a prezenta un principiu si de a incepe postarea, dar totusi cred ca asa si e de fapt. De la o vreme nici prieteni nu prea iti mai faci; media cred ca e unul la 10 ani, in varianta fericita. Te rotesti in jurul acelorasi oameni, cu care trebuie sa te iei de mana si sa dansezi. Daca vrei. Altfel esti ca o placa stricata, pana ajungi sa canti refrenul de unul singur. Asta cu “one man show” mi se pare usor patetica. Nu suntem singuri si nu putem reusi singuri.

Acum in fundal, personajul unui film care merge cam in gol la tv aud “parintii m-au stricat pe mine, eu v-am stricat pe voi, voi sunteti parinti‚Ķo sa va stricati copiii‚Ķasta fac parintii, asta traim toti”. Marea drama a existentei societatii actuale este aceeasi de milenii‚Ķwow, ce mare descoperire‚Ķ Si wow, ce bine traiesc unii din asta !

Intuitiv, am acordat o limita acestei stricaiuni. Pana la 30 de ani poti da vina pe lume, parinti etc…dupa 30 de ani, esti singurul responsabil de vina care o simti sau ti se imputa. Teoria asta am intuit-o cu multi ani in urma. Eu sunt acum la momentul de dupa acei 30 de ani, si constat de o vreme incoace ca am avut drepate. Resimt o satisfactie la nivel intelectualo-emotional, in sensul in care am inteles ce am intuit si ma mandresc eu cu mine si fata de mine ca am avut nasul mai lung decat varsta. Nu este o victorie cu surle si trambite, si una tacita, aproape muta, dar tot ma bucur de ea. Mai degraba ma mandresc cu faptul ca nu mai simt nevoia sa dau vina pe bietii mei parinti pentru rateurile din viata mea; am ajuns sa ii respect pentru ca n-am murit de foame, frig si incultura, sa ii iert si sa sper ca pot face pentru copiii mei macar cat au facut ei pentru mine, si, poate sa invat de la ei si sa le ofer mai multa liniste. Asta presupunand ca o sa am la cine…

Imi dau seama ca am ajuns cam unde mi-am dorit, dar niciodata nu am inteles ce presupune…o viata normala. Normalul nu este nimic lin, desi are o nota de constanta. Normalul este mancare pe masa, cald in casa si haine pe tine, iar daca ai mai mult decat atat, devii aproape privilegiat! Si vai, ce usor poate parea banal !

Imi dau seama ca am o admiratie pentru oamenii ambitiosi. Nu neaparat ii respect ca oameni, ci respect si admir ambitia care ii impinge spre mai sus. Eu nu cred in ambitie, nu pentru mine. Se si spune despre zodia mea ca are ego-ul cel mai mic…asa o fi, dar cred ca ego-ul alimenteaza ambitia, poate mai mult decat lipsurile. Nu imi dau seama… Pentru mine ambitia are o conotatie negativa, ca si cum scopul actiunii deserveste ceva mai mult decat foamea sau frigul, astfel ca are camuflajul perfect de a inchide cate un ochi principial cand si unde se cere.

In general observ ca asta e zona mea gri, de conflict. Asta e cantarul si busola constiintei mele. Totusi, realizez ca virtutea biruintei de a fi normal, e umbrita uneori‚Ķdeseori, de disproportia perceptiei generale. Nu traiesc in codru cu caprele (care au si ele oranduirea lor)‚Ķdesi incep sa imi doresc asta tot mai des. Nu pot sa nu imi pun intrebari si sa nu ma frustrez cand simt presiunea societatii: nimic nu este suficient, nu te faci remarcat cu nimic, deci nu existi! Nu pot sa imi numar pasii parcursi intr-o zi si sa ii afisez pe Fb, sa vada turma si sa ma aclame. Da’ pentru ce? Ce am realizat? ca nu sunt maimuta si umblu in doua picioare??? Nu ma simt asa disperata‚Ķserios?! Baiu ii ca nu ma simt, dar ma face sa imi pun intrebari de genul‚Ķar trebui? Da’ pe bune daca pot !

Mi-am facut o cariera (mult spus, dar pana la urma asa e) in turism. Ma fascina ideea de a schimba lumile. Ajung la concluzia ca a mea e cea mai misto. E aceeasi lume, o familie normala care se confrunta cu provocarile vietii de zi cu zi. Asta face tot globul, mai mult sau mai putin‚Ķ Intr’adevar, iarba nu e la fel de liniar tunsa ca in alte tari, cainele nu face pipi la baobab ci la stejarul din colt, dar ideea e cam aceeasi. Esti sanatos sa poti munci sa iti platesti facturile, sau Doamne fereste ! Problemele sunt aceleasi peste tot, si bucuriile cam la fel. Evident, nu luam in calcul zonele nenorocite de rabzoaie sau alte calamitati, altele decat napasta de prea mult bine.

Traim in societatea reinventarii rotii, noua era a renasterii ! Nu suntem nici primii si cred ca nici ultimii care avem impresia ca suntem primii care vedem soarele si cum acesta rasare numai pentru a ne lumina pe noi. Si roata tot la fel se invarte. Inclusiv noi. Singura metafora care imi vine in minte este ca acum roata are mai multe spite…dar tot roata e.
Parca traim intr-un concurs de drame, masurate in marimea caselor sau a realizarilor personale pe care le masuram prin “like-uri”. Totusi, beneficiarii principali par a fi primariile care incaseaza dupa tine, firmele de utilitati-servicii si Google. Oricat de mare si de moale e patul in care dormi, tot calitatea somnului face diferenta. La fel cum dupa 2-3 beri‚Ķtot cu apa iti revii‚Ķ

Sau nu?

Advertisements

Excel.

Am luat atata pauza deoarece nu mai stiam despre ce sa mai povestesc si in concluzie m-am oprit. Nu m-am luminat intre timp, dar si plictiseala poate fi o muza.

M-am apucat circa 3 luni sa tin un jurnal de cheltuieli, in ideea de a incerca sa pricep unde se duc banii. Exista ceva format prestabilit in Excel.¬†Inca nu stiu ce sa cred, daca am avut o idee buna sau nu… Mi-am trecut ultimele cifre si am avut brusc o pornire sa fac o reclamatie la Microsoft, cred ca Excel-ul are o problema si nu eu !

Traim in epoca consumului, dar cum e posibil sa consumi cand se presupune ca tocmai asta incerci sa eviti? Aveam mai mari pretentii de la mine, dar cred ca am pus si eu botul cu brio la sintagma : cumpar deci exist ! Nasol, trebuie luate masuri. Prima optiune – inchidem Excel-ul ! – ce nu stii, nu te poate deranja asa tare, nu?

PS – povestea asta nu are legatura cu sarbatorile de iarna.

 

Un pas inapoi

In acceptiunea generala dupa noapte vine zi, dupa ploaie iese soarele si asa mai departe.
Pe plan personal, dupa mare vine muntele si dupa icre, gulyas!

Ziua a inceput cu un serial, o cafea si o sesiune de manichiura de un rosu profund. Dupa o portie de mici de vanat cu cartofi prajiti si muraturi de casa din secuime, a urmat o cafea tare si…o pana la masina.

In conditiile date, acum stau pe-o banca. Am in dreapta catedrala de unde ies oamenii de la slujba de duminica impreuna cu alaiul mirilor care tocmai si-au unit destinele, iar in stanga scena mare unde se face soundcheck-ul pentru concertele din ultima zi a Festivalului Castanelor. Langa mine pe banca, s-au asezat un cuplu de varstnici, probabil in trecere de la dreapta spre stanga mea si curiosi de atatia artisti pe metru patrat.

“Auzi, seamana cu vocea lui Bitman… ”

N-am altceva de facut acum decat sa astept cuminte finalul probelor si sa ma gandesc ce fel de paste mi-ar face cu ochiul cel mai tare pentru masa de pranz.

E duminica. Intr-o ordine fireasca a lucrurilor, maine ar fi luni.
Si pauza…

image

image

image

image

image

image

image

image

image

Sa..sau sa nu…?

Am inceput sezonul 3 de la House of Cards. Am vazut primele 2 sezoane cu sufletul la gura in urma cu aproape un an.  Am simtit nevoia sa iau o pauza desi ma declar o admiratoare a artei relatiilor dintre oameni. Exista un moment cand arta devine obscena, cand ajunge sa deranjeze si publicul din primele randuri si treptat si restul salii.  Limbajul fin si tinuta impecabila nu vor putea suplini niciodata mizeria de sub unghiile care au scormonit in rahat, oricat de tare iti iau ochii.

Totusi, dintr-o oarecare inertie, am ajuns sa dau din nou ‚Äúplay‚ÄĚ la urmatorul sezon.

Am descoperit o noua optica de spectator al acestui serial (absolut misto de altfel) – te dai cateva randuri mai in spate, sa nu fii chiar in rezolutia maxima si sa nu te doara ochii de la contrast. Il poti viziona pentru ca esti fascinat de ce inseamna puterea sau pentru ca e interesant sa vezi pana unde te poate duce si cum poti s-o recunosti. Te poti simti incurajat sau te poti considera avertizat. In fiecare episod ¬†ti se testeaza elasticitatea viziunii asupra legilor morale si ale bunelor maniere, extrapolate pana la o greata impecabila, pe care iti vine s-o inghiti intr-un placebo de gusturi exotice. Si totusi poate fi captivant, pana la intrebarea ‚Äď ok, zarurile le arunca cineva, dar se si aseaza singure? Cred ca acel liber arbitru e un personaj care merita analizat in fiecare seara in oglinda; ¬†sigur are multe riduri de expresie …si care nu trec cu acid hialuronic !

De luat in calcul in aceeasi directie, desi intr-o incercare mai modesta a intrigii, dar cu un personaj extreme de sugestiv,  este nou-aparut-ul serial Lucifer. Personajul in sine este cea mai excuizita exprimare a luxului si a exercitarii puterii asupra neputintei firii. In alta ordine de idei…toti isi deschid picioarele dupa primele falfairi de gene…instinctiv.

Cu o doza de echilibru si sugestia luptei pentru normele morale, putem urmari Suites. Luand in calcul cateva linguri de zahar in plus, ne raportam catre o sugestie similara in Scandal.

Astfel, in cateva seriale de renume si de actualitate, avem conturul ideal al societatii in care traim,  dupa care cred ca inconstient am tanjit si care ne prezinta iluzia libertatii.

Asta sa fie baza noii generatii de hipsteri-flower power-wannabe?  Vorba cuiva…care petrec 3 ore in fata onglinzii pentru a arata neglijent si nepasatori si care vor sa demonstreze ca sunt altfel, ca ei dau tonul in turma.

Oare a fi liber nu s-ar putea rezuma la a dormi linistit? Sau ‚Ķ Kevin Spacy doarme si el linistit? ūüôā

Start devreme, foarte devreme !

Pentru unele lucruri trebuie sa iei startul devreme, foarte devreme, sau ziua sa aiba macar vreo 30 de ore.

Dat fiind faptul ca a doua varianta se poate rezolva doar prin metode neortodoxe, nu mi-a ramas decat trezirea foarte devreme. Recompensa a fost o plimbare lunga si relaxanta acompaniata de un mix misto in urechi. Nu reusesc sa ma mobilizez sa fac asta mai des, in special iarna, desi intra la categoria lucrurilor gratuite, dar azi am rasarit si eu pe langa Somes, ca ghioceii.

 Mai jos si mix-ul de care vorbeam :

https://soundcloud.com/deep-house-amsterdam/pezzner-deep-house-amsterdam 

Epilog de vara – dupa zilele dintai

Pentru o spalare de creier corespunzatoare, se cere un ritm mai amortit asa. De ce sa te grabesti cand poti sa stai lejer si sa te bucuri de viata? Soarele rasare oriucum. Ma intreb, broscutele sau oamenii au populat intai aceasta insula…si oare care de la care s-au inspirat?

Din toate broscutele care ies din gauace, doar 10% supravietuiesc; iar, drumul de la cuibul lor pana la apa le ajuta sa isi dezvolte plamanii si organismul pentru viata.

Cati dintre noi reusim sa supravietuim cu adevarat? Adica sa ne si bucuram de soare, anotimpuri, flori si unii de altii, nu doar sa mancam si sa dormim sa nu ne stingem.

Cert este ca locul potrivit la momentul potrivit e mereu mana cereasca – principiu adaptabil dupa caz. In cazul subsemnatei, o deviere pe partea cealalta a biroului.

E curios cum nimic nu poate egala senzatia naturii simple si firesti, desi cea mai mare parte a timpului o petrecem in incubator. Nu e clar la ce ma refer? Pai ia ganditi-va la conditiile in care ne petrecem o zi normala, cea mai mare parte dintre noi: la aerul conditionat din incaperi sau la varianta fum in baruri, la lumina de bec economic, la mancarea din pungi si la ecranele pe care ne proiectam existanta. Orizontul nu se rezuma la marginile acestuia.
El trebuie simtit, respirat, largit, integrat.

Si noi putem ajunge o specie pe cale de disparitie, desi suntem printre cei mai numerosi.

Dragilor, meritam cate o pauza sa ne bucuram de o zi frumoasa, o gura de aer curat. Apoi o luam de unde am ramas.

Kalinixta!

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

Epilog de vara – zilele dintai

Dupa o vara incendiara pentru macar 571 de turisti in urma carora mi-am terminat rezervele de rabdare si diplomatie, astea sunt momentele pentru care decid sa merg totusi mai departe si sa nu-mi aprind carbunii pentru urmatorul gratar cu diploma de licenta in turism.

Noi si broastele testoase, in Zakynthos. Apa limpede, soare, cu zeii Mythos si Gyros pe-aproape.

Incepi ziua cu clopotele de la biserica din capatul strazii, o cafea in balcon si un mic dejun lejer pe un fundal La Belle Musique sustinut de wi-fi gratuit de la hotel.
Apoi, cum inca nu ai altceva de facut pentru ca e duminica in Grecia, te pregatesti psihic pentru o zi de plaja. Iti iei costumul de baie inca ud de la ultima balaceala de cu o zi inainte, prosopul si crema de plaja, iar de la magazinul din colt o apa plata cu 0,5 euro.

E o adevarata aroganta ca in locul claxoanlor nervoase de pe Napoca sa auzi navele din port.

Ca prima impresie, recomand Zakynthos !

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image